Vizita de la Zana maseluta.

           De vreo doua saptamani ne putem mandri cu primul dintisor. A fost mai intai o dunga alba in gingia de jos, care intepa usor la pipait. Acum s-a inaltat putin, si se vede cand rade sau cand plange. Cand Mariuca rontaie jucariile din plastic mai dur, se aude cum se loveste dintisorul de ele. Cand bea suc de portocale cu paharul, se aude un clinchet placut.
           Saptamana asta s-a mai ivit o dunga alba langa primul dintisor. Incepe sa semene cu un iepuras.
           Bineinteles, aceste transformari nu au avut loc pe nesimtite. Mariuca a fost mai suparata, mai plangacioasa. Uneori se trezeste noaptea plangand, chiar urland. Se trezeste mai des, chiar daca nu ii e foame, si adoarme mai greu. Din fericire nu a facut temperatura. Ziua nu doarme mai mult de o jumatate de ora, o ora fara sa se trezeasca. Exista insa si exceptii. Daca e foarte obosita doarme chiar trei ore neintrerupt.
          Asteptam si alti dintisori, dar nu imediat, pentru ca noptile nedormite isi cer dreptul.

9 luni

           Astazi Mariuca implineste noua luni. Timpul a zburat, ea a crescut. Chiar daca inca mai astept sa aud primul cuvant e foarte vorbareata. Scoate tot felul de zgomote, in functie de starea de spirit. E foarte zambareata, si nu numai cu cei pe care ii cunoaste. Sta in brate la oricine. Totusi, a invatat sa intinda mainile catre persoanele preferate.
           Incepand cu saptamana asta am lasat-o pe jos, pentru ca nu mai era chip sa o tin in pat. Pernele sunt obstacole de mult depasite. I-am pus o patura pe jos ca sa ii tina de cald. Bineinteles, cel mai mult ii place pe parchet. E incantata cand il loveste cu palmutele sau cu diverse jucarii. Ocazional mai sta si in patut, dar trebuie sa suport protestele de rigoare vreo doua minute. Si eu si vecini. Apoi se obisnuieste si nu mai protesteaza. Se catara peste tot. A invatat sa se lase in jos usor si sa se aseze in fund. Acum stie ca doare daca-si da drumul ca bolovanul. Cand se plictiseste de jucarii, mami e tinta principala. Ma fixeaza, zambeste, si apoi porneste spre mine, cu toata viteza pe care i-o permite mersul in patru labe.
         Cand ii e somn, vine si pune capul pe mine. Totusi nu se lasa adormita asa usor. Trebuie sa plece si sa revina de cateva ori pana sa o adorm.
         De cateva zile e o incantare sa ii dau sa manance. Papa tot, fara jucarii, fara proteste. Deschide gurita mare, nu-mi mai da peste lingurita, nu mai incearca sa o prinda ca sa o rontaie. Sper sa fie de durta acesasta schimbare miraculoasa.