Incursiune pe sub pat

           Dupa cum va spuneam, Mariuca a reusit sa se urce in pat fara ajutor. Banuiesc ca in momentul in care s-a vazut in pat a avut o revelatie si s-a gandit "Oare ce o fi sub pat?". Si cum gandurile care se ivesc pe neasteptate nu ne mai dau pace pana nu ne satisfacem curiozitatea, a trebuit sa vada ce este sub pat. (de fapt sa pipaie pentru ca acolo e cam intuneric).
           Intr-o seara trebaluiam prin casa; eram linistita pentru ca stiam ca Maria se joaca in dormitor. Cand am intrat in camera ia fata de unde nu-i. Pentru o clipa m-am panicat. Apoi am auzit niste zgomote ciudate pe sub pat. Mariuca se avantase in necunoscut. Problema era ca stiuse cum sa intre dar nu stia cum sa mai iasa. (inca nu a invatat sa mearga in marsalier) Prima idee care mi-a trecut prin cap ca s-a o ajut a fost sa ridic patul; noroc ca ea, fata inteligenta a facut stanga imprejur si a iesit singurica.
           Nu stiu exact ce credea ca o sa gaseasca sub pat dar sigur nu s-a intalnit cu bau-bau pe acolo pentru ca era foarte zambareata si mandra de isprava ei.

In cucerire de noi teritorii

            Pana pe la patru luni Mariuca statea cuminte in pat sau in patut agitandu-si din cand in cand manutele si piciorusele. Puteam sa o las cu incredere in pat fara sa-mi fie teama ca o sa cada si o sa se loveasca.
           Situatia s-a schimbat in clipa in care a putut sa se intoarca singurica de pe spate pe burta. Lumea a devenit mult mai interesanta. Brusc s-a trezit in ea dorinta de a explora mediul inconjurator. Extrem de ambitioasa a inceput sa se tarasca prin pat. I-am pus perne sa nu cada. In scurt timp a inceput sa se catere. Zidul de perne a devenit ineficient. Mariuca se uita cu jind in jos si se agita. Patul devenise un fel de inchisoare. Uneori mai statea si in patut, dar doar cand avea o jucarie care sa-i capteze atentia pentru cateva minutele sau cand dormea.
             Pe la sapte luni a reusit sa stea in fund. Deasemenea a reusit sa stea in patru labe si sa se balanseze in fata si in spate. Exact in ziua in care a implinit opt luni a reusit sa se ridice in picioare in patut. Peste numai o saptamana era capabila sa mearga prin patut, sprijinindu-se bineinteles de marginile acestuia. Nu mai era chip sa o tin in pat, asa ca am lasat-o pe jos, dar doar la noi in camera.
             Peste o luna vroia neaparat sa iasa pe hol. Camera nu mai era suficienta. Dupa ce a cucerit holul a invadat bucataria, dormitorul mic si sufrageria. Daca las usa crapata Mariuca stie sa o deschida suficient de mult cat sa se strecoare afara din camera.
             In prezent toata casa e a ei. Se ridica in picioare sprijinindu-se de diverse piese de mobilier. Dibuie cu manuta pe masute ca sa apuce obiecte noi, interesante. Zilele trecute m-a urmarit la baie. Eram concentrata sa ii pregatesc apa pentru baita, cand deodata am vazut-o ca se chinuie sa se ridice in picioare sprijinindu-se de cada. Am ramas muta de uimire cand am vazut ca a reusit. Acum pregatim apa pentru baita impreuna. O iau de manuta, mergem in baie, ea se sprijina cu manutele de cada si se uita curioasa la apa care curge de la robinet in timp ce eu spal cada.
             In seara aceasta m-a uimit din nou. A reusit sa se catere in pat fara ajutor si fara sa se chinuie prea mult. Am observat ca are intentia sa vina in pat langa noi pentru ca ridica piciorusul. Mi-am zis ca e prea mica si inca nu poate. In secunda urmatoare era in pat. Inca un teritoriu cucerit!

Chel Start mami

           Dupa nastere a inceput sa-mi cada parul. Cand ma pieptanam  peria se umplea de par. La dus aveam impresia ca las jumatate din podoaba capilara, care oricum nu era prea bogata.

           Initial nu mi-am facut griji pentru ca stiam ca asa se intampla: in timpul sarcinii nu mai cade parul, iar dupa nastere cade in cantitate mai mare. Nu stiu de ce ramasasem cu ideea ca perioada iin care e normal sa cada parul dureaza trei luni. Cam in a patra luna am inceput sa ma panichez, ma gandeam ca o sa chelesc de tot. Mariuca pierdea si ea par, incercand parca sa ma consoleze. Cand ma uitam la zona golasa din capul ei ma treceau fiorii. Ma si vedeam cu scalpul neted ca-n palma.

        Am inceput sa folosesc fel de fel de produse anticalvitie, dar fara rezultat. Initial am folosit un sampon de castane combinat cu o crema de par pe baza de placenta de la Kalos. Apoi am cumparat un sampon plus un ser de la Life care. A urmat lotiunea ChelStop de la Hofigal impreuna cu Sapun Moale de la aceeasi firma. Conform reclamei ar fi trebuit sa se vada rezultatele intr-o saptamana. Bineinteles, nu s-au vazut. In schimb, lotiunea mi-a adus numele de alint ChelStart de la sotul meu. :) Am incercat inclusiv cu usturoi. Poate ca ar fi dat rezultat daca nu as fi renuntat dupa primele doua utilizari din cauza mirosului persistent. Am apelat in ultima instanta la sapun de casa plus un tratament naturist bazat pe ulei de ricin, ulei de masline, vitamina a, vitamina c si galbenus de ou.
        Dupa sase luni de la nastere, parul meu a inceput sa cada in cantitati din ce in ce mai mici. In prezent mai pierd cateva fire la dus sau la pieptantat. Din cand in cand Maria ma trage voiniceste de par, reusind sa smulga si ea cateva fire.
         Nu stiu daca stoparea caderii parului se datoreaza produselor anticalvitie sau faptului ca a disparut dereglarea hormonala de dupa sarcina. In orice caz nu ma mai stresez cu aceasta problema, mai ales ca la baza parul s-a regenerat.

Prima excursie cu Mariuca

           Prima excursie cu Mariuca a fost anul trecut, la Busteni. Eram insarcinata in opt luni si abia asteptam sa vad ce surpriza se ascunde in burtica. Stiam ca va fi fetita si ii alesaseram deja numele, dar abia asteptam sa vedem cum arata.
           Cand am ajuns era innorat si burnita. La fel a fost si a doua si a treia zi. Din cauza vremii si a faptului ca sarcina era inaintata nu am facut nimic altceva decat sa ne plimbam prin statiune, dar si asa a fost frumos.

           Am strabatut statiunea de la un capat la celalalt. Am mers pe strada Telecabinei pana la Hotel Silva, de unde am fi putut urca pe Platoul Bucegi cu telecabina. Nu am putut urca sa vedem Sfinxul si Babele din cauza cetii. La cascada Urlatoarea nu am mers pentru ca statea sa ploua, erau avertismente de ursi iar eu oboseam repede (Mariuca isi facea simtita prezenta). Cu toate acestea ne-am bucurat de peisaj.

           

            Am petrecut o buna parte din timp in curtea vilei unde ne-am cazat.

Ne-am delectat la gratarul din dotare, am petrecut doua seri incantatoare in foisor.



          La intoarcere am luat masa in natura. Ploaia a incercat sa ne puna bete-n-roate insa ne-am adapostit sub un brad. 

         

O fetita bine crescuta

          Saptamana trecuta am iesit cu Maria in parculetul dintre blocuri. Ii place mult acolo, sa se dea in leagan, pe topogan, pe caluti. Ii place si sa se uite la copii. Si copiilor le place de ea. Ne-am facut chiar cativa prieteni.
         Am vrut sa o dau pe topogan, dar in ziua respectiva plouase si niste copiii pusasera nisip umed pe topogan, asa ca am renuntat la idee.
         Nu eram singurele care am fi vrut sa ne dam. O fetita de vreo 3 anisori s-a urcat pe topogan dar a vazut ca era murdar. I-a spus mamei ei ca topoganul e murdar.
          - Atunci nu te mai da, i-a spus mama.
          Fetita insa a insistat.
           - Si ce vrei sa fac eu? a intrebat-o mama.
           - Sa-l cureti, a raspuns fetita.
           - Nu pot, pentru ca ma murdaresc, i-a raspuns mama.
           - Te rog frumos, mami, curata! s-a rugat fetita.
         Atunci mama ei i-a curatat topoganul cat de bine a putut, si fetita s-a dat pe topogan.
         Mai tarziu a mancat o banana, si s-a dus sa caute un cos de gunoi unde sa arunce coaja. A gasit cosul, dar nu a ajuns la el pentru ca nu era suficient de inalta. A rugat-o pe mama ei sa o ajute, si aceasta a pus coaja de banana la gunoi.
        
         Am relatat aceasta intamplare pentru ca m-a impresionat in mod placut. Pana acum vazusem prin magazine o multime de copii rasfatati care incepeau sa urle si sa se zvarcoleasca pe jos, sau chiar sa dea cu piciorul in parinti daca acestia nu le faceau poftele.Mi-a venit inima la loc cand am vazut ca exista si copii educati care stiu sa spuna te rog frumos in loc sa faca tot felul de scene ca sa obtina ceea ce vor.
       
        Imi doresc sa o cresc si eu bine pe Mariuca.

Evolutie

            La inceput, tot ce puteam sa fac era sa dorm:

si sa plang.

Apoi am inceput sa ma uit in jurul meu

si am schitat primul zambet

Dupa ce m-am botezat,

M-am imbracat pentru prima oara ca o domnisoara

M-am mirat pentru prima data,

am inceput sa ma rostogolesc,

si am reusit sa ma ridic putin.

Am inceput sa zambesc din ce in ce mai mult, pana cand am invatat sa rad cu adevarat,

si am invatat si sa sug degetul in somn

Am tinut in mana prima jucarie,

am admirat primul pomn de iarna

si primul globulet

Acum stau la masa ca un om mare

beau apa singura

stau in sezut fara ajutor

ma ridic in picioare tinandu-ma de diverse obiecte

Para la pahar

           Greva foamei continua, dar azi am pacalit-o pe Mariuca. Pe la noua dimineata am dus-o la bucatarie, am asezat-o in scaun si am inceput sa ii pregatesc micul dejun. Imi era teama ca iar n-o sa manance si m-am gandit sa schimb prezentarea mancari: sa elimin lingurita.
            Am luat o para bine coapta, am decojit-o si am dat-o pe razatoarea de sticla. Rezultatul a fost destul de lichid. Am obtinut trei paharele de nectar de para 100% natural. I-am pus Mariei barbita, si i-am dus paharul la gura. A baut toate trei paharelel pe nerasuflate, unul dupa altul. Victorie!!! M-am gandit ca e suficient pentru dimineata asta. Totusi i-am dat si cateva feliute de mar, tot decojite sa-si faca de lucru cu ele in timp ce eu spalam vasele.
            Ne pregatim acum sa mergem pe afara pentru ca e cald si frumos iar vecinii nostri s-au apucat de gaurit. Se pare ca Maria nu apreciaza zgomotele produse. Sper sa mai rontaie in carut cativa biscuiti, grisine sau pufuleti ca sa avem un mic dejun complet.

Astazi mananc gratar!

           De cateva zile Mariuca face greva foamei. Nu-i mai place nimic in afara de lapte. Vreau sa cred ca e din cauza dintisorilor si ca ii va trece. Ieri s-a trezit la sase dimineata, a baut laptic, a adormit pentru o jumatate de ora si s-a sculat din nou. Pe la opt am incercat sa ii dau mar cu biscuite pentru ca este unul din felurile de mancare favorite. Nu a vrut absolut de loc. A adormit nemancata si s-a trezit la pranz.
           Am incercat-o din nou cu mancare, deoarece credeam ca e infometata. De data asta aveam in meniu legume pasate (dovlecel, morcov, telina, ardei, ceapa, pastarnac). Dupa prima lingurita, pe care cu greu i-am strecurat-o in gura s-a strambat toata si a scuipat. M-am umplut de nervi. Am incercat sa ii dau iaurt, pentru ca e un fel de catalizator. Il mananca oricand, in orice combinatie. Nu si de data asta, insa.
           Am incercat sa ma calmez, si mi-am dat seama ca tot incercand sa o fac pe ea sa pape am uitat complet sa mananc. De dimineata primisem instructiuni clare sa mananc bucata de muschi de porc fripta la gratar care zacea in frigider. Am luat-o si fara sa o mai incalzesc am inceput sa mananc, incercand sa ii strecor si Mariucai o lingurita de mancare. Si atunci s-a produs minunea. Mariuca a inghitit cteva lingurite - era prea ocupata sa studieze ce fac eu ca sa mai refuze mancarea, dupa care a intins manuta si mi-a luat bucata din mana. Am ramas uimita, si nu m-am putut abtine sa nu imortalizez momentul: fata mea cea mofturoasa manca friptura la gratar NEMARUNTITA!

4 dintisori

            Va povesteam data trecuta ca am avut o vizita de la zana maseluta, in urma careia am castigat doi dintisori jos. Ei bine, ne-a onorat din nou cu prezenta ei, insa de data asta ne-am chinuit destul de mult. Acum trei saptamani, cand Mariuca s-a trezit din somn mi s-a parut ca arde. Mi-am zis ca o fi normal dupa somn si ca mi se pare. Vai, ce optimista eram... Pe la opt seara mi-am dat seama ca nu e de gluma, fata mea are febra. I-am luat temperatura, 38.5 M-am speriat, nu ma mai confruntasem cu situatia asta pana acum. I-am dat repede eferalgan sirop. La doua noaptea am repetat operatiunea si am schimbat-o de hainute pentru ca transpirase. Dimineata am sunat repede la doamna doctor. Tot weekend-ul temperatura nu ne-a dat pace. Alternam eferalganul cu nurofenul si ii faceam impachetari cu otet. Febra scadea pe moment, apoi revenea in forta. Luni am fost la control. Mariuca avea eruptie dentara, ii iesise al treilea dintisor in partea de sus, dar avea si un pic de rosu in gat (adica roz, lol). Prin urmare lista de medicamente s-a inmultit cu augmentin bis, oscillococcinum, biotics baby, ketof, supozitoare cu paracetamol si in caz de urgenta supozitoare novocalmin.
            Mariuca dormita permanent iar cand trebuia sa ii dau pastile era chinul de pe lume. Cred ca nici vecinilor nu le mai placea sa stea pe acasa. Copilul meu nu mai semana deloc cu el insusi, ii pierise zambetul de pe buze. Slava Domnului ca si-a revenit.

Primii doi dintisori

            Dupa ce i-am dat augmentin bis febra s-a oprit. In schimb dupa primele doua doze iau aparut pete rosii pe toata pielea. Facuse alergie. Am sunat-o din nou pe doamna doctor si am oprit administrarea antibioticului. Am plecat iarasi la control; doctora m-a linistit spunandu-mi ca se intampla la unii copii (unu din o suta conform prospectului). Nu mai avea "roz" in gat. Pentru alergie am luat ketof si clorocalcin. (Alt medicament!!! aveam impresia ca o intoxic cu atatea medicamente). Dupa doua zile, timp in care i-am facut si baita, iritatia de pe piele a disparut, iar Mariuca a redevenit zambareata.
             De doua zile ne putem lauda si cu al patrulea dintisor. Acum avem doi dintisori sus si doi jos. Dar inca nu ne-am obisnuit cu ei. Din aceasta cauza Maria a spart un balon cand incerca sa il "guste".

Vizita de la Zana maseluta.

           De vreo doua saptamani ne putem mandri cu primul dintisor. A fost mai intai o dunga alba in gingia de jos, care intepa usor la pipait. Acum s-a inaltat putin, si se vede cand rade sau cand plange. Cand Mariuca rontaie jucariile din plastic mai dur, se aude cum se loveste dintisorul de ele. Cand bea suc de portocale cu paharul, se aude un clinchet placut.
           Saptamana asta s-a mai ivit o dunga alba langa primul dintisor. Incepe sa semene cu un iepuras.
           Bineinteles, aceste transformari nu au avut loc pe nesimtite. Mariuca a fost mai suparata, mai plangacioasa. Uneori se trezeste noaptea plangand, chiar urland. Se trezeste mai des, chiar daca nu ii e foame, si adoarme mai greu. Din fericire nu a facut temperatura. Ziua nu doarme mai mult de o jumatate de ora, o ora fara sa se trezeasca. Exista insa si exceptii. Daca e foarte obosita doarme chiar trei ore neintrerupt.
          Asteptam si alti dintisori, dar nu imediat, pentru ca noptile nedormite isi cer dreptul.

9 luni

           Astazi Mariuca implineste noua luni. Timpul a zburat, ea a crescut. Chiar daca inca mai astept sa aud primul cuvant e foarte vorbareata. Scoate tot felul de zgomote, in functie de starea de spirit. E foarte zambareata, si nu numai cu cei pe care ii cunoaste. Sta in brate la oricine. Totusi, a invatat sa intinda mainile catre persoanele preferate.
           Incepand cu saptamana asta am lasat-o pe jos, pentru ca nu mai era chip sa o tin in pat. Pernele sunt obstacole de mult depasite. I-am pus o patura pe jos ca sa ii tina de cald. Bineinteles, cel mai mult ii place pe parchet. E incantata cand il loveste cu palmutele sau cu diverse jucarii. Ocazional mai sta si in patut, dar trebuie sa suport protestele de rigoare vreo doua minute. Si eu si vecini. Apoi se obisnuieste si nu mai protesteaza. Se catara peste tot. A invatat sa se lase in jos usor si sa se aseze in fund. Acum stie ca doare daca-si da drumul ca bolovanul. Cand se plictiseste de jucarii, mami e tinta principala. Ma fixeaza, zambeste, si apoi porneste spre mine, cu toata viteza pe care i-o permite mersul in patru labe.
         Cand ii e somn, vine si pune capul pe mine. Totusi nu se lasa adormita asa usor. Trebuie sa plece si sa revina de cateva ori pana sa o adorm.
         De cateva zile e o incantare sa ii dau sa manance. Papa tot, fara jucarii, fara proteste. Deschide gurita mare, nu-mi mai da peste lingurita, nu mai incearca sa o prinda ca sa o rontaie. Sper sa fie de durta acesasta schimbare miraculoasa.
         

Umfla-l tu!

           In rolul principal:
      

           Mai de mult am cumparat baloane pentru Mariuca. Am luat o punga mare cu multe baloane mici si divers colorate care insa se umfla foarte greu. Mariuca a fost incantata. S-a jucatcu ele pana s-au desumflat. Tocmai cand incercam sa le umflam din nou a venit pe la noi Darius. Foarte sigur pe el s-a oferit sa le umfle, desi l-am avertizat ca nu e asa de usor. Baiatul s-a pus pe treaba stimulat de pariul pe zece lei ca nu va reusi.  A umflat primul balon fara probleme si asta i-a dat curaj. Urmatoarele doua s-au spart, iar al patrulea nu se lasa deloc umflat. Darius isi umfla obrajii, sulfla cu putere, dar degeaba. Obrajii i se inrosisera insa balonul nu se umfla si pace. Si cum se straduia el din rasputeri sa il umfle, Mariuca a izbucnit in hohote de ras. A ras fara sa se opreasca pret de cateva minute, iar rasul ei a devenit molipsitor. Enervat ca a ajuns de rasul unei pustoaice de 8 luni, Darius, in varsta de sase ani, i-a intins balonul si i-a spus:
     - Umfla-l tu, nu mai rade!

***

         Seara ne-am jucat si noi cu Mariuca, si iata rezultatul:

8 luni

          Iata ca au trecut opt luni de cand suntem trei. Mariuca e acum omulet in toata regula. Stie sa se ridice singura in fundulet, a invatat sa mearga si in patru labe. Ieri, ca si cand ar fi stiut ca implineste opt luni si trebuie sa faca ceva semnificativ cu aceasta ocazie deosebita, s-a ridicat in picioare sprijinandu-se de patut.   
          Cred ca i-a placut foarte mult aceasta noua realizare, deoarece astazi numai asta a facut. Isi inclesteaza bine manutele de patut si nu mai vrea cu nici un chip sa se aseze. Daca se intampla sa-i cedeze piciorusele, neobisnuite cu atata efort, si sa cada, se taraste pana la capatul patutului, se aseaza in genunchi, se prinde cu mainile de margine, si dupa multe icnete si gafaieli, se ridica in picioare. Apoi zambeste mandra de realizare. Dar sa lasam imaginile sa vorbeasca...

Mestecam, mestecam

           Mariuca a invatat sa mestece. In sfarsit a descoperit ca mancarea are nevoie de un mic ajutor ca sa ajunga din gura in stomac. Initial deschidea gura, primea papa, dar ramanea cu gura deschisa, zambind la mine. Sa stiti ca mestecatul nu-i lucru usor. Dar odata invatat, treaba merge ca pe roate. Uneori o surprind mestecand in gol. Cred ca vrea sa devina specialista in ale mestecatului :)

           Acum ca s-a prins cum sta treaba deschide gura mare, mare cand vede lingurita. Se mai intampla insa sa aiba si zile mai proaste, si atunci ca sa nu se plictiseasca ii cant diverse cantecele (compozitie proprie, cover-uri in mare parte) precum:

"A, a, a, Maria papa, da

Biscuit Croco si mere

Mari papa cu placere

A, a, a Maria papa da"

        Adaptat la melodia "A, a, a, acum e toamna da "  http://www.trilulilu.ro/astt/14b00b4ef21293

sau:

"Lingurita vine, vine

Cu mancare pentru tine"

       adaptat la melodia de la refrenul cantecului "Iepurasul fuge, fuge" 

http://www.youtube.com/watch?v=6dI6QXV9yAU&feature=related 

Ghid alimentar pentru bebelusi

         Cum papam
                         by AnaMaria Georgiana
                      

 1. Ne relaxam, ca sa avem o atitudine binevoitoare fata de mancare.

2. Deschidem gura...

3. Prindem lingurita si gustam un pic

4. Daca e buna, o roadem cu incredere

5. Nu ne grabim, savuram momentul.

Persoana care ne da sa mancam oricum nu are alta treaba.

6. Dupa ce am terminat inchidem ochii ca sa spunem rugaciunea de multumire pentru masa.

7. Ii zambim inocent persoanei care ne hraneste ca sa nu-si piarda rabdarea.



             

 

          

Preferinte culinare

           Dupa ce Maria a implinit cinci luni si jumatate am inceput sa ii introduc si alte alimente in afara de laptic. Pana pe la sase luni i-am dat numai suc de morcov, de mar si de portocala (separate, ca sa nu se constipe) si supa de radacinoase strecurata (in care am adaugat si un cartof, desi regulile diversificarii prevedeau intai introducerea dovlecelului, apoi a cartofului).
           Incepand cu varsta de sase luni am inceput sa ii dau fructul cu pulpa cu tot, sub forma de piure. In topul preferintelor se afla marul, simplu sau combinat cu biscuite sau banana. Am incercat si cu mar copt dar a refuzat. Nu i-a placut nici simplu, nici combinat cu zeama de portocala. Am renuntat, si o sa incerc peste o saptamana. Astazi i-am dat cateva lingurite de piersica. Se pare ca piersica ii place :).  O alta mancare extrem de delicioasa este marul cu biscuite si cu degetel:

           
                        O sa incerc sa ii dau si branzica preparata in casa din lapte de vaca si calciu lactic.
            De ieri am inceput sa ii dau calciu. I-l administrez cu lingurita. Ma asteptam sa refuze, pentru ca are un gust care imi displace si mie. Se pare insa ca n-o deranjeaza. A luat cumintica jumatate de fiola fara proteste deosebite.

***

             Astazi a reusit sa imi inchida tocul de ochelari. Am ramas uimita deoarece nu credeam ca poate. Si m-am bucurat ca nu si-a prins degetele in el. E din ce in ce mai activa. Prinde toate obiectele din jur.
             Ieri a deschis cartea pe care o lasasem pe pat in apropierea ei. Am lipsit din camera doar un minut. Mototolise cateva pagini si se straduia sa le manance.

Lalaţiune extra matinală

           4.30 dimineaţa. Din pătuţ se aud foşnete, lovituri înăbuşite în saltea, şi binecunoscutul zgomot al suptului degeţelului... Mă trezesc cu ochii cârpiţi de somn. O iau pe Maria din pătuţ. E încă adormită, dar are degetul în gura. Suge cu disperare din el. Ne aşezăm împreună în pat. O conving să lase degetul ca să pape lăptic. Se conformează repede.
            Timp de un sfert de oră ea papa cu ochii închişi, eu moţăi.
            Realizez fericită că a terminat de supt şi încă mai doarme. Cobor tiptil din pat. Mă mişc silenţios. O aşez în pătuţ cu infintă grijă să n-o trezesc. Sting veioza şi mă bag repede în pat până nu-mi fuge fărâma de somn care mi-a rămas.
             Şi deodată, în liniştea nopţii se aude un "Aaaaaaa" drăgălaş...  Apoi un "aaaaggg" urmat de un căscat prelung şi iar "aaaaaaaa" şi "eeee"...
             Refuz să mă ridic din pat în speranţa că Maria va adormi singurică.
             Maria îşi continuă insă discursul, chiar şi în lipsa audienţei.
             În cele din urmă cedez. O iau din nou în braţe. După ce am jucat rolul mesei, trebuie să joc şi rolul patului, şi s-o adorm. Asta e. Mă conformez. Mă întind în pat, o aşez pe Maria pe burtică, peste mine. Ne legănăm împreună până adoarme bine de tot. Apoi o aşez în pătuţul ei, sperând că va rămâne adormită. De data asta speranţele nu-mi sunt înşelate.
            E 5.30. Noapte bună, mami!

PS: Lalaţiunea reprezintă o fază prelingvistică, superioară gânguritului şi este o expresie articulată, care constă dintr-o intensă emisie de vocale fără semnificaţie intenţională. Conduce spre faza de verbiaj.

    

Miscare

            Candva un doctor mi-a spus ca miscarea inseamna viata. Mariuca e plina de viata.
            De exemplu, azi de dimineata (ora 5) am gasit-o stand de-a latul patutului, agitandu-si manutele si piciorusele in incercarea de a prinde jucariile atarnate deasupra. Cand a adormit (ora 2) o asezasem normal, de-a lungul patutului. Numai ea stie cum s-a rotit la 90 de grade. Si nici macar nu statea comod, deoarece patutul are 60 de centrimetri latime, pe cand ea masoara 66 de cm lungime.
             Intotdeauna o asez in patut pe spate sau pe o parte. Dimineata o gasesc pe burtica.
             Manutele ei nu au astampar. Le agita tot timpul. Fie si doar ca sa-si prinda piciorusele si sa le duca la gura (in caz ca nu are prin apropiere alte obiecte mai interesante). Cand papa laptic una din manute exploreaza mediul inconjurator: bluza pe care o port, o suvita de par (uneori trage fara mila, in alte dati ma mangaie pe par), fata mea, ochelarii (cred ca o sa renunt la ei in timpul alaptarii) sau urechiusa ei, pe care o pliaza in toate modurile posibile.
             Cand o iau in brate isi intoarce capul cu iuteala dintr- o parte intr-alta. Abia am timp sa ma feresc sa nu ne ciocnim cap in cap. (Nu anunta). De la mine din brate se apleaca dupa toate lucrurile care-i atrag atentia, si intinde manutele dupa ele. De fapt se intinde cu totul, si trebuie sa am grija sa nu-mi scape.

Prima masa de om mare

            Astazi Mariuca a implinit cinci luni si jumatate. Prin urmare a sosit momentul sa pape si altceva in afara de laptic. Cum toate inceputurile sunt grele, a trebuit sa ne pregatim cu strasnicie pentru acest moment.
            In primul rand trebuia sa obtinem suc de morcov. Am testat de ieri storcatorul de fructe sa vedem daca face suc sau piure. Am observat incantata ca face suc. L-am si gustat. E mai bun decat credeam.
            De dimineata am asteptat pana pe la 9.30 sa i se faca foame Mariucai. Am reglat landoul la 45 de grade si am asezat-o in el. E foarte incantata cand sta in sezut, dar inca nu se descurca singurica. Trebuie sprijinita. I-am pus la gat babetica, protectie  anti mancare, pentru hainute :). I-am dat lingurita ca sa se familiarizeze cu ea. Dupa ce a admirat-o cateva momente, (e chiar draguta cu coada ei portocalie si capatul transparent) a dus-o la gura si-a inceput sa o roada. In timp ce ea se delecta cu lingurita, am preparat sucul de morcov. Am recuperat cu greu lingurita de la Mariuca, am scufundat-o in suc, si am pornit catre tinta. Dupa un drum lung si anevoios, plin de curbe, urcusuri si coborasuri prin care am incercat sa evit manutele care vroiau neaparat sa prinda lingurita, am ajuns la gurita. Mariuca s-a strambat un pic, ca un degustator de vinuri, si apoi a inghitit o parte din suc. Restul i s-a prelins printre buze pe barbie, si apoi in servetelul care astepta sa salveze situatia. Babetia s-a ales cu doua pete mici. La fel si una din manecute. E destul de greu sa faci slalom printre manute cu lingurita plina.
             Maine vom trece printr-o incercare de doua ori mai dificila: trebuie sa papam/bem doua lingurite de suc. Dar inarmate cu rabdare si multa voie buna vom fi si maine victorioase, cum am fost astazi.
           

Revelion cu dat de grinda

           E vineri, 31.12.2010. Vine seara. Se anunta o noapte ca oricare alta, cu exceptia faptului ca bunicii mei au venit in vizita. Asta ma bucura foarte tare. Imi place sa stau cu ei, pentru ca ma tin tot timpul in brate. Obiectele sunt mult mai interesante vazute de sus, in caz ca nu stiati.

          Hmmm.... se petrece ceva aici. Mami m-a imbracat in rochita rosie, de sarbatoare. Si se fac muuulte poze. Ma simt vedeta. Toata lumea imi zambeste, ma gadila, incearca sa ma faca sa rad. Toti vor sa ma tina in brate. Asa viata zic si eu :).

         Vai, dar timpul trece repede si asa mi-e somnic.... Uite ca vine mami si ma duce in patut. Ce dulce e somnul!

          Hei dar ce se intampla?! Ce caut aici? De ce e atata lume? Nici macar nu mi-i amintesc pe toti. Lasati-ma sa dorm.... Nu vreau sa ma schimb de haine, imi place rochita. Ma imbraca in mov. Trebuie sa recunosc, e draguta si costumatia asta. Dar cine e tanti asta care ma ia in brate? Ah... da e mosica. Ma ridica pana la tavan... devine interesant. Hei... luati colacul ala de pe capul meu, imi cad frimituri in cap si abia ieri m-am imbaiat. Aveti grija cu paharul ala de vin nu vreau sa-mi curga in cap. Uite ca imi face si urari: sa traiesc... sa cresc mare... sa fiu sanatoasa, fericita, sa am noroc.... Pai atunci asa sa fie. Si mi-a adus si cadouri :) cred ca pana la urma iese ceva bun din toata treaba asta obositoare.

           Ah, nu se poate... iar ma schimba de hainute. Iar ma ridica la tavan, iar urari... de data asta mamaie joaca rolul moasei. Si mi-e somnic...

           Credeam ca s-a terminat dar nu inca. Se pare ca mergem la plimbare, la a treia moasa. Hopa sus pana la tocul usii. Urari de bine si cadouri.

           Sper ca astea sunt toate, mie una mi-au ajuns. Am obosit. Vreau la nani. Bine ca nu se repeta si anul viitor. 

           La multi ani tuturor, sanatate, fericire si tot ce va doriti sa va aduca 2011! Eu una sigur o sa cresc anul asta cat altii in zece dupa atatea urari.

          

Primul Craciun in trei



M-a adus Mos Craciun, nu barza



           Cei mici asteapta cu nerabdare sarbatoarea sfanta a Craciunului, cea mai frumoasa din an, pentru ca celebreaza nasterea Mantuitorului. Este sarbatoarea cu miros de cozonac, vremea colindelor, cand zapada se asterne si derdelusul imbie copii la joaca.

          Printre motivele pentru care copii indragesc atat de mult aceasta sarbatoare se numara darurile pe care Mos Craciun le lasa sub brad.

Mariuca, in dar de Craciun

         

          Dar nu numai copiii iubesc Craciunul. Cei mari sunt si ei fani, chiar daca Mosul nu-i mai viziteaza.... dar, oare asa sa fie? Dupa ce implinim optisprezece ani ne taie de pe lista? Ei bine nu... ne supravegheaza in continuare, si daca suntem cuminti ne indeplineste dorintele cele mai arzatoare, indiferent de anotimp.

           Presupun ca daca ar face toate cadourile in decembrie Mosul s-ar supraaglomera.  Noi am primit-o pe Mariuca in iulie :)