joi, 30 decembrie 2010

Adormind-o pe Mariuca

             Dupa nastere imi imaginam ca in clipa in care voi ajunge acasa cu bebelusa mea aceasta va incepe sa urle cat o tine gura. Ma gandeam ingrozita cum voi reusi sa o linistesc.
             Din fericire nu s-a intamplat asa. Am ajuns acasa, cu Mariuca adormita. Si-a continuat linistita somnul timp de patru ore. Apoi s-a trezit, a mancat si s-a culcat la loc. Timp de aproape o luna asa au decurs lucrurile. Cand termina de papat, Mariuca imi adormea in brate. O puneam in patutul ei si toata lumea era fericita.
        Dupa trei sapatamani lucrurile s-au schimbat. Seara Mariuca nu vroia sa adoarma cu nici un chip. Am incercat sa evitam leganatul, tinutul in brate, plimbatul ca sa nu ii cream obiceiuri proaste. In final am cedat nu o puteam lasa sa tipe continuu. (mai ales ca se inrosea la fata mai ceva ca un rac) Am ajuns sa o plimbam chiar si doua ore pe seara (in cazurile extreme). Apoi am gasit o solutie mai usor de aplicat: tati o adormea leganand-o pe burtica lui. Daca era prea agitata, la leganatul pe burtica mami adauga un cantecel si lucrurile se rezolvau, puiul se lasa adormit.
            Aceasta solutie a functionat perfect pana pe la patru luni, cand curiozitatea a devenit prea mare. Acum Mariuca trebuie sa vada tot ce misca in jurul ei. Nu mai vrea sa stea pe burtica lui tati. In prezent o adormim leganand-o pe picioare, si cantandu-i, dar numai seara cand e prea obosita. In rest adoarme singurica sugandu-si degetul mare; cand pe stangul, cand pe dreptul.
              Partea cea mai tare este ca uneori sunt atat de obosita incat atipesc inaintea ei si uit sa mai cant :).  

marți, 28 decembrie 2010

Cinci luni cu Mariuca

               Astazi Mariuca a implinit cinci luni. Nu mai seamna deloc cu ghemotocul de la sfarsitul lui iulie. Inainte de aparitia ei timpul trecea neobservat. Stiam ca timpul se scurge insa nu-i constientizam efectele asupra mea. Mi se parea ca in ciuda faptului ca zilele se succedau cu repeziciune eu ramaneam neschimbata. Pe masura ce Mariuca creste vazand cu ochii realizez ca timpul este nepretuit, ca in fiecare secunda isi lasa amprenta asupra noastra.  
                Acum Maria nu mai este atat de neajutorata ca la inceput. O iau in brate fara sa-mi fie teama ca se rupe din cauza stangaciei mele. Momentele de plans incontrolabil au disparut aproape complet. Este vesela mai tot timpul, zambeste mult, gangureste, poate face o multime de lucruri:
  •       Se intoarce cu usurinta de pe spate pe burtica, apoi rade fericita de realizarea ei;
  •        Intinde mana dupa obiectele pe care le considera interesante, reuseste chiar sa le prinda pe cele  mai mici; cand am dus-o la pomul de iarna mi-a furat beteala si a daramat doua globulete.
  •        Se prinde cu manutele de picioruse, incercand sa le duca la gura;
  •        Rade cu zgomot daca o pupam pe burtica sau pe picioruse;
  •        "Vorbeste" cu jucariile. Mariuca se simte extrem de fericita in tara jucariilor:
  •        Cand sta pe burtica incearca sa-si ridice funduletul, sa se impinga in picioruse; seamana cu un peste care se zbate pe uscat incercand sa inoate in lipsa apei :)
  •         Este foarte incantata cand reuseste sa ma prinda de par, si trage cu putere; trebuie sa-i desfac eu degetele pentru ca ei nici prin cap nu-i trece sa imi dea drumul;
  •          Poate sta in sezut sprijinta de perne; nu o punem prea des in aceasta pozitie chiar daca ei ii face placere pentru ca stim ca nu este recomandat la aceasta varsta;
  •          Adoarme singurica in timpul zilei; aceasta este o adevarata realizare, astfel mami are mai mult timp liber.

luni, 27 decembrie 2010

Tot ce-ai vrut sa stii despre Coca-Cola... dar ti-a fost teama sa intrebi

              Coca-Cola este o bautura controversata, despre care se spun o multime de lucruri rele, mai mult sau mai putin adevarate. Desi consuma numai laptic, Maria are propria ei parere despre Coca-Cola. Va sugerez sa o ascultati, deoarece va v-a spulbera toate nelamuririle :)


       
             Sper ca ati inteles tot. Mai clar de atat Maria nu va poate explica momentan.

 Ce crede mami:
             Coca-Cola este bautura racoritoare preferata a celor mari si a celor mici. Din pacate creeaza dependenta, si ca orice produs consumat in exces dauneaza grav sanatatii. Sau cel putin asa se spune. Dupa parerea mea toate sucurile acidulate dauneaza, oricat de naturale sustin producatorii lor ca sunt. Din intamplare am aflat ca initial Coca-Cola a fost conceputa ca medicament (Inventatorul sau, John Pemberton cauta un leac rapid pentru o durere de cap) si a fost vanduta in farmacii. Ironia sortii :). A fost vândută inițial ca un medicament brevetat pentru cinci cenți. Pemberton a susținut că băutura Coca-Cola a vindecat multe boli, inclusiv dependența de morfină, dispepsia, neurastenia, durerile de cap și impotența. (sursa: Wikipedia)

joi, 23 decembrie 2010

Unghiile, inamicul numarul unu.

            Cand s-a nascut Mariuca avea 48 de cm, 2800 de grame si unghii lungi care depaseau varfurile degetelor. Parca s-ar fi asteptat sa deschida ochii intru-un salon de manechiura, nu la spital. Toata perioada petrecuta la maternitate Mariuca a fost infasata. De fiecare data cand o vedeam statea teapana ca un creion, cu manutele ascunse sub scutece, incapabila sa le miste.
             Acasa nu am infasat-o. Am lasat-o libera, sa se miste in voie. Si atunci a aparut problema unghiilor, lungi, subtiri, ascutite si extrem de periculoase. In primele zile i-am pus manusi, cu toate ca era vara si in casa temperatura depasea 30 de grade. Micuta mea dormea in general cu mainile in apropierea fetei. S-ar fi putut zgaria cu usurinta fara manusi, iar mie imi era frica sa ii tai unghiile.
              Am inceput sa ma documentez, sa caut o solutie pentru a invinge inamicul care atenta la siguranta fetitei mele. Am gasit doua variante:
             - sa ii rup unghiile... cu dintii;
             - sa i le tai cu forfecuta speciala pentru bebelusi.
            Prima varianta, care nici nu mi-ar fi trecut prin cap daca nu o aflam de la altii a cazut de prima data. Nu puteam sa imi imaginez cum as fi putut-o pune in parcatica avand in vedere faptul ca dintii mei erau uriasi in comparatie cu degetele ei firave. Ca sa nu mai vorbesc de cantitatea enorma de microbi pe care i-as fi plantat-o sub unghii in urma operatiunii.
             Am optat pentru a doua metoda, insa in loc de forfectuta speciala am folosit o unghera dezinfectata. Am pandit pana cand Mariuca a fost cuprinsa de un somn profund, si am actionat. Inamicul, luat prin surprindere nu a avut timp sa riposteze. L-am infrant in zece minute. Cele mai lungi si mai tensionate zece minute din viata mea. Mariuca scapase de manusi. Nici nu se implinise insa o saptamana de la victorioasa mea incursiune si inamicul si-a facut aparitia cu forte proaspete.
           Si acum ii tai unghiile cand e adormita dar trebuie sa fiu mult mai atenta deoarece bebelusa mea doarme iepureste. Uneori nu reusesc sa le tai prea bine si atunci nasucul are cel mai mult de suferit. O dunga ici, una colo... din fericire se vindeca repede, nu sunt adanci. Partea buna in toata povestea asta este ca niciodata nu am ciupit-o; nu pana la sange. Operatiunea trebuie repetata saptamanal pentru a tine inamicul la respect.


duminică, 19 decembrie 2010

Iarna in oras

            Saptamana asta iarna s-a instalat cu adevarat in oras, invaluind totul cu mantia ei argintie. De fiecare data cand ningea mami ma ducea la fereastra ca sa admiram impreuna jocul fulgilor de nea.
                                                                            Joi seara am avut amandoua parte de o surpriza. Tati a venit de la servici hotarat sa-si scoata fetele in oras. Am fost foarte bucuroasa si asteptam cu nerabdare sa mergem; m-am lasat imbracata fara sa protestez prea mult, chiar daca hainele groase nu sunt in topul preferintelor mele.
            Cand am ajuns in centrul orasului am ramas muta de uimire. Nu era prima mea iesire in oras insa totul era diferit. Albul luase locul verdelui. Aparusera o multime de braduti bogat impodobiti. Mii de luminite straluceau pretutindeni alungand intunericul noptii. Fulgi mari si moi de zapada cadeau necontenit din cer albind totul in calea lor. Oamenii se plimbau pe strada admirand spectacolul inghetat. Frigul domnea peste oras, insa eu nu-l simteam datorita hainutelor protectoare.
             Fantana cantatoare era acum inghetata, muta, insa vederea ei te infiora de placere. Luminite albe curgatoare inlocuisera jeturile de apa dansatoare; braduti imbracati cu mii de stelute rosii rasarisera de nicaieri.
             Cel mai mult m-a impresionat insa bradul cel mare de langa teatru. Era colosoal dominand toata piata. Pe ramurile sale straluceau mii de licurici albi si albastri. Sub brad statea Rudolf, renul lui Mos Craciun. De buna seama Mosul il trimisase ca ambasador ca sa risipeasca zvonurile rele care vor distruga credinta celor mici in existenta sa.
              Daca nu ati avut inca timp sa mergeti in centru va invit sa urmariti filmuletul de mai jos. Vizionare placuta si nu uitati sa va bucurati de iarna!

            

joi, 16 decembrie 2010

Evrika (episodul 2).


I will survive
         Craciunita din imaginea alaturata este eroul zilei. Ea este o luptatoare. Astazi a supravietuit celei mai grele incercari din viata ei: atacul Mariucai.
        Dupa ce a descoperit la ce folosesc manutele (vezi Evrika! εύρηκα...) Maria a inceput sa experimenteze noi posibilitati de utilizare.
        Ca sa alungam plictiseala am mers amandoua pe balcon sa admiram florile. Fata mea are gusturi bune. A intins manuta catre Craciunita, si a apucat-o strasnic de petale. Abia am reusit sa o salvez :)

luni, 13 decembrie 2010

Performanta


          Pe zi ce trece imi imbunatatesc abilitatile. Astazi am reusit sa ma intorc singurica de pe spate pe burtica. Mama a fost foarte incantata de realizarea mea. Si eu la fel. Am continuat sa ma bucur de aceasta experienta retraind-o iar si iar. Dar performanta cere sacrificii. Nemo, pestisorul meu poate sa confirme acest lucru... Obosisem stand pe burtica, asa ca m-am rosogolit pe spate, strivindu-l pe Nemo.


Mi-am cerut iertare, si ne-am impacat :).  Acum suntem din nou prieteni.

vineri, 10 decembrie 2010

Primii fulgi de nea!

Evrika! εύρηκα...

             Evrika, evrika! am descoperit la ce folosesc manutele! Pot sa le duc la gura, pot sa prind diverse obiecte si sa le tin strans pentru cateva clipe. De curand am observat ca lumea e plina de forme si culori. (sunetele le descoperisem mai demult) Imi plac in special culorile vii... cred ca au un gust mai bun decat celelalte. Celor care au uitat cat de minunat este sa te bucuri de lucrurile care iti plac, le dedic prima mea sedinta foto.   

marți, 7 decembrie 2010

Dependenta

             Degetelele Mariei au acum concurenta. Mos Nicolae i-a pus in cizmulite, pe langa baby monitorul de care va povesteam ieri, o jucarie pentru dentitie. Insa degetelele sunt incomparabile.... cred ca trebuia sa o botezam Degetzica :)






luni, 6 decembrie 2010

Baby monitor de la Mosu'

             Astazi Maria a gasit in cizmulite un baby monitor. Trebuie sa recunosc ca nu a fost deloc incantata. Ochisorii ei dezamagiti pareau sa spuna: "Am auzit ca Mos Nicolae e bun si le face copiilor daruri frumoase. Atunci de ce vrea sa ma desparta de mami si de tati, sa ma trimita sa dorm singurica in camera?! ca doar nu deranjez pe nimeni, dorm cumintica in patutul meu tooooaata noaptea :( "
               I-am explicat Mariucai ce frumos e sa aiba camera ei, sa beneficieze de intimitate. Am venit cu argumente solide, i-am oferit statistici de pe internet din care reiese clar ca e bine ca bebelusii sa doarma de la inceput singuri in camera, devenind astfel independenti mai repede. Ca sa o imbunez  i-am povestit ce efort a depus Mos Nicolae ca sa ii gaseasca un baby monitor performant cu camera video, care sa nu bazaie si sa aiba si infrarosu; cum a cautat el in tot orasul ba chiar si in capitala dar fara rezultat; si cum in final l-a gasit tocmai pe Amazon.
                Nimic nu a reusit s-o imbuneze, mai ales ca tati e de partea ei, nedorind cu niciun chip sa o mutam in camera pe care i-am pregatit-o inca dinainte de a veni pe lume... m-a amenintat chiar ca o sa ma trimita pe mine in camera destinata Mariei de vreme ce consider ca intimitatea e atat de importanta. In cele din urma am cedat... momentan. Cei doi complici au castigat batalia, dar nu razboiul.

In asteptarea lui Mos Nicolae

              Maria si-a pregatit din timp cizmulitele in asteptarea darurilor de la Mos Nicolae. Singura problema ar fi ca noi stam la etajul trei... Oare cum va reusi Mosul sa intre pe fereastra?

   

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Povestea numelui

         Intotdeauna le-am fost recunoscatoare parintilor mei pentru ca mi-au pus un singur prenume. Cand am aflat ca vom avea o fetita, am hotarat sa ii punem numele Anamaria, deoarece pe bunicile mele le cheama Ana, respectiv Maria, iar pe una din bunicile sotului meu o cheama deasemenea Maria.
         Foarte fericiti de alegerea facuta le-am comunicat parintilor nostri care va fi numele nepotelei lor. Si atunci a aparut vechea problema, cunoscuta tuturor din reclamele cu Cerebel " [...] Niculina, ca asa o cheama pe nasa [..] ". Si cum pe nasa noastra o cheama Georgeta, a aparut al doilea prenume: Georgiana.
         Cand am declarat-o la starea civila doamna care a completat certificatul de nastere a trecut Ana-Maria-Georgiana. Si uite asa bebelusa noastra a primit un nume demn de o printesa spaniola....

vineri, 3 decembrie 2010

Salutare, lume mare!

         Sunt Ana Maria Georgiana, (Maria pentru prieteni) si va invit sa-mi fiti alaturi in marea aventura pe care am inceput-o cu patru luni in urma. Deoarece pentru mine fiecare zi reprezinta o provocare, plina de mister, si pentru ca sunt micuta si obosesc repede, las in grija mamei mele completarea acestui jurnal.

         Pentru curiosi iata cateva informatii suplimetare:
  • data nasterii: 28 iulie 2010
  • locul nasterii: Pitesti, Romania
  • experienta profesionala:  28.07.2010 - 28.07.2012 SEFA, subaltern: MAMA
  • educatie: in curs de formare
  • pasiuni: degetelele... yummy!
  • aptitudini: rostogolirea pe stanga sau pe dreapta