O fetita bine crescuta

          Saptamana trecuta am iesit cu Maria in parculetul dintre blocuri. Ii place mult acolo, sa se dea in leagan, pe topogan, pe caluti. Ii place si sa se uite la copii. Si copiilor le place de ea. Ne-am facut chiar cativa prieteni.
         Am vrut sa o dau pe topogan, dar in ziua respectiva plouase si niste copiii pusasera nisip umed pe topogan, asa ca am renuntat la idee.
         Nu eram singurele care am fi vrut sa ne dam. O fetita de vreo 3 anisori s-a urcat pe topogan dar a vazut ca era murdar. I-a spus mamei ei ca topoganul e murdar.
          - Atunci nu te mai da, i-a spus mama.
          Fetita insa a insistat.
           - Si ce vrei sa fac eu? a intrebat-o mama.
           - Sa-l cureti, a raspuns fetita.
           - Nu pot, pentru ca ma murdaresc, i-a raspuns mama.
           - Te rog frumos, mami, curata! s-a rugat fetita.
         Atunci mama ei i-a curatat topoganul cat de bine a putut, si fetita s-a dat pe topogan.
         Mai tarziu a mancat o banana, si s-a dus sa caute un cos de gunoi unde sa arunce coaja. A gasit cosul, dar nu a ajuns la el pentru ca nu era suficient de inalta. A rugat-o pe mama ei sa o ajute, si aceasta a pus coaja de banana la gunoi.
        
         Am relatat aceasta intamplare pentru ca m-a impresionat in mod placut. Pana acum vazusem prin magazine o multime de copii rasfatati care incepeau sa urle si sa se zvarcoleasca pe jos, sau chiar sa dea cu piciorul in parinti daca acestia nu le faceau poftele.Mi-a venit inima la loc cand am vazut ca exista si copii educati care stiu sa spuna te rog frumos in loc sa faca tot felul de scene ca sa obtina ceea ce vor.
       
        Imi doresc sa o cresc si eu bine pe Mariuca.