Adormind-o pe Mariuca

             Dupa nastere imi imaginam ca in clipa in care voi ajunge acasa cu bebelusa mea aceasta va incepe sa urle cat o tine gura. Ma gandeam ingrozita cum voi reusi sa o linistesc.
             Din fericire nu s-a intamplat asa. Am ajuns acasa, cu Mariuca adormita. Si-a continuat linistita somnul timp de patru ore. Apoi s-a trezit, a mancat si s-a culcat la loc. Timp de aproape o luna asa au decurs lucrurile. Cand termina de papat, Mariuca imi adormea in brate. O puneam in patutul ei si toata lumea era fericita.

        Dupa trei sapatamani lucrurile s-au schimbat. Seara Mariuca nu vroia sa adoarma cu nici un chip. Am incercat sa evitam leganatul, tinutul in brate, plimbatul ca sa nu ii cream obiceiuri proaste. In final am cedat nu o puteam lasa sa tipe continuu. (mai ales ca se inrosea la fata mai ceva ca un rac) Am ajuns sa o plimbam chiar si doua ore pe seara (in cazurile extreme). Apoi am gasit o solutie mai usor de aplicat: tati o adormea leganand-o pe burtica lui. Daca era prea agitata, la leganatul pe burtica mami adauga un cantecel si lucrurile se rezolvau, puiul se lasa adormit.

            Aceasta solutie a functionat perfect pana pe la patru luni, cand curiozitatea a devenit prea mare. Acum Mariuca trebuie sa vada tot ce misca in jurul ei. Nu mai vrea sa stea pe burtica lui tati. In prezent o adormim leganand-o pe picioare, si cantandu-i, dar numai seara cand e prea obosita. In rest adoarme singurica sugandu-si degetul mare; cand pe stangul, cand pe dreptul.

              Partea cea mai tare este ca uneori sunt atat de obosita incat atipesc inaintea ei si uit sa mai cant :).