Astazi Mariuca a implinit cinci luni. Nu mai seamna deloc cu ghemotocul de la sfarsitul lui iulie. Inainte de aparitia ei timpul trecea neobservat. Stiam ca timpul se scurge insa nu-i constientizam efectele asupra mea. Mi se parea ca in ciuda faptului ca zilele se succedau cu repeziciune eu ramaneam neschimbata. Pe masura ce Mariuca creste vazand cu ochii realizez ca timpul este nepretuit, ca in fiecare secunda isi lasa amprenta asupra noastra.
Acum Maria nu mai este atat de neajutorata ca la inceput. O iau in brate fara sa-mi fie teama ca se rupe din cauza stangaciei mele. Momentele de plans incontrolabil au disparut aproape complet. Este vesela mai tot timpul, zambeste mult, gangureste, poate face o multime de lucruri:
Se intoarce cu usurinta de pe spate pe burtica, apoi rade fericita de realizarea ei;- Intinde mana dupa obiectele pe care le considera interesante, reuseste chiar sa le prinda pe cele mai mici; cand am dus-o la pomul de iarna mi-a furat beteala si a daramat doua globulete.
- Se prinde cu manutele de picioruse, incercand sa le duca la gura;
- Rade cu zgomot daca o pupam pe burtica sau pe picioruse;
- "Vorbeste" cu jucariile. Mariuca se simte extrem de fericita in tara jucariilor:
- Cand sta pe burtica incearca sa-si ridice funduletul, sa se impinga in picioruse; seamana cu un peste care se zbate pe uscat incercand sa inoate in lipsa apei :)
- Este foarte incantata cand reuseste sa ma prinda de par, si trage cu putere; trebuie sa-i desfac eu degetele pentru ca ei nici prin cap nu-i trece sa imi dea drumul;
- Poate sta in sezut sprijinta de perne; nu o punem prea des in aceasta pozitie chiar daca ei ii face placere pentru ca stim ca nu este recomandat la aceasta varsta;
- Adoarme singurica in timpul zilei; aceasta este o adevarata realizare, astfel mami are mai mult timp liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu