Unghiile, inamicul numarul unu.

            Cand s-a nascut Mariuca avea 48 de cm, 2800 de grame si unghii lungi care depaseau varfurile degetelor. Parca s-ar fi asteptat sa deschida ochii intru-un salon de manechiura, nu la spital. Toata perioada petrecuta la maternitate Mariuca a fost infasata. De fiecare data cand o vedeam statea teapana ca un creion, cu manutele ascunse sub scutece, incapabila sa le miste.

             Acasa nu am infasat-o. Am lasat-o libera, sa se miste in voie. Si atunci a aparut problema unghiilor, lungi, subtiri, ascutite si extrem de periculoase. In primele zile i-am pus manusi, cu toate ca era vara si in casa temperatura depasea 30 de grade. Micuta mea dormea in general cu mainile in apropierea fetei. S-ar fi putut zgaria cu usurinta fara manusi, iar mie imi era frica sa ii tai unghiile.

              Am inceput sa ma documentez, sa caut o solutie pentru a invinge inamicul care atenta la siguranta fetitei mele. Am gasit doua variante:

             - sa ii rup unghiile... cu dintii;

             - sa i le tai cu forfecuta speciala pentru bebelusi.

            Prima varianta, care nici nu mi-ar fi trecut prin cap daca nu o aflam de la altii a cazut de prima data. Nu puteam sa imi imaginez cum as fi putut-o pune in parcatica avand in vedere faptul ca dintii mei erau uriasi in comparatie cu degetele ei firave. Ca sa nu mai vorbesc de cantitatea enorma de microbi pe care i-as fi plantat-o sub unghii in urma operatiunii.

             Am optat pentru a doua metoda, insa in loc de forfectuta speciala am folosit o unghera dezinfectata. Am pandit pana cand Mariuca a fost cuprinsa de un somn profund, si am actionat. Inamicul, luat prin surprindere nu a avut timp sa riposteze. L-am infrant in zece minute. Cele mai lungi si mai tensionate zece minute din viata mea. Mariuca scapase de manusi. Nici nu se implinise insa o saptamana de la victorioasa mea incursiune si inamicul si-a facut aparitia cu forte proaspete.

           Si acum ii tai unghiile cand e adormita dar trebuie sa fiu mult mai atenta deoarece bebelusa mea doarme iepureste. Uneori nu reusesc sa le tai prea bine si atunci nasucul are cel mai mult de suferit. O dunga ici, una colo... din fericire se vindeca repede, nu sunt adanci. Partea buna in toata povestea asta este ca niciodata nu am ciupit-o; nu pana la sange. Operatiunea trebuie repetata saptamanal pentru a tine inamicul la respect.