4.30 dimineaţa. Din pătuţ se aud foşnete, lovituri înăbuşite în saltea, şi binecunoscutul zgomot al suptului degeţelului... Mă trezesc cu ochii cârpiţi de somn. O iau pe Maria din pătuţ. E încă adormită, dar are degetul în gura. Suge cu disperare din el. Ne aşezăm împreună în pat. O conving să lase degetul ca să pape lăptic. Se conformează repede.
Timp de un sfert de oră ea papa cu ochii închişi, eu moţăi.
Realizez fericită că a terminat de supt şi încă mai doarme. Cobor tiptil din pat. Mă mişc silenţios. O aşez în pătuţ cu infintă grijă să n-o trezesc. Sting veioza şi mă bag repede în pat până nu-mi fuge fărâma de somn care mi-a rămas.
Şi deodată, în liniştea nopţii se aude un "Aaaaaaa" drăgălaş... Apoi un "aaaaggg" urmat de un căscat prelung şi iar "aaaaaaaa" şi "eeee"...
Refuz să mă ridic din pat în speranţa că Maria va adormi singurică.
Maria îşi continuă insă discursul, chiar şi în lipsa audienţei.
În cele din urmă cedez. O iau din nou în braţe. După ce am jucat rolul mesei, trebuie să joc şi rolul patului, şi s-o adorm. Asta e. Mă conformez. Mă întind în pat, o aşez pe Maria pe burtică, peste mine. Ne legănăm împreună până adoarme bine de tot. Apoi o aşez în pătuţul ei, sperând că va rămâne adormită. De data asta speranţele nu-mi sunt înşelate.
E 5.30. Noapte bună, mami!
PS: Lalaţiunea reprezintă o fază prelingvistică, superioară gânguritului şi este o expresie articulată, care constă dintr-o intensă emisie de vocale fără semnificaţie intenţională. Conduce spre faza de verbiaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu